Alexandra Anghel, sportiva legitimată la Clubul Sportiv Universitatea Craiova a cucerit medalia de aur la Campionatul European de Lupte de la Zabgreb, la finalul săptămânii trecute, după o finală dramatică cu turcoaica Buşe Cavusoglu Tosun, în limitele categoriei 72 kg.
Revenită acasă, luptătoarea din Bănie și-a prezentat în cadrul unei conferințe de presă medalia câștigată în Croația. Aceasta a povestit sacrificiile făcute pentru a urca pe cea mai înaltă treaptă a podiumului și a declarat că este foarte mândră de izbânda sa. Iubește Craiova și este fericită a scris istorie pentru oraș.
„Mi-am dorit această medalie de foarte mult timp. Am visat la această medalie, am muncit pentru ea, am sacrificat multe lucruri la care o fată normală nu ar fi renunţat pentru lupte. Încrederea pe care mi-o dă acest rezultat mă va ajuta să-mi continui munca şi să-mi ating obiectivele. În spatele acestor rezultate excelente este mai mult decât o muncă, şi anume sacrificii. Noi nu avem o viaţă normală, suntem mereu plecate, dar şi ştim să fim unite şi să ne uşurăm viaţa. Am ţinut legătura cu maestrul Aurel Cimpoeru şi am simţit tot timpul că este alături de mine. Mesajele lui m-au încurajat, dar mi-aş fi dorit să fi fost lângă mine.”
„Nu am renunţat la Craiova pentru că iubesc oraşul acesta. Am prieteni, familia aici şi, împreună cu Aurel Cimpoeru, am promis că vom scrie istorie pentru oraşul Craiova.“
Visul cel mare al Alexandrei este medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Paris, însă pentru acest lucru trebuie să coboare în categorie, pentru categoria la care luptă acum nu este una olimpică.
„Categoria la care am ieşit campioană acum nu este una olimpică. Cea corespunzătoare pentru JO este cu patru kilograme mai jos decât kilogramele pe care le am eu acum. Nu cred că este un dezavantaj pentru mine, având în vedere că mă voi întâlni tot cu sportivele pe care le voi avea în faţă şi la Mondial, la cat. 68. De visat putem visa orice, deci clar mă gândesc la aurul olimpic. Până acolo mai am de muncit. Cred în mine, iar această medalie îmi dă multă încredere că pot obţine un rezultat mare.“
Alexandra a vorbit și despre cea mai grea perioadă din cariera sa, iar acum tot ce își dorește cel mai mult este să fie sănătoasă.
„În 2019 m-am accidentat şi am încercat să mă lupt în continuare. Domnul Cimpoeru m-a avertizat să mă gândesc la mine, dar nu am ascultat şi am continuat să merg la campionate. Toate rezultatele obţinute de mine sunt datorită puterii psihice pe care o am. Dar, odată cu accidentarea asta, psihicul meu nu a mai putut să funcţioneze la capacitate maximă, practic am cedat. În 2019 am pierdut patru medalii, iar în 2020 nu am putut participa la campionate. Am încercat să mă recuperez, dar când am revenit pe saltea durerile au reapărut. La un an distanţă am avut această intervenţie chirurgicală, care mi-a pus multe semne de întrebare legate de viitorul meu pe plan sportiv. Am continuat să fac ceea ce mi s-a spus, mi-am văzut de antrenamente şi recuperare, iar acum sunt în formă din nou. De la primul European mi-am dorit să mi se cânte imnul, iar acest lucru m-a ambiţionat să revin şi să nu renunţ la viaţa sportivă.”
